EDICIN

Substanta activa: vancomicina hidrocloricasolutie

Compozitie
Un flacon injectabil de Edicin de 0,5 g contine 0,5 g vancomicina sub forma de hidroclorura. Un flacon injectabil de Edicin de 1 g contine 1 g vancomicina sub forma de hidroclorura.

Actiune
Vancomicina este un antibiotic glicopeptidic. Impiedica formarea peretelui celulei bacteriene si actioneaza bactericid asupra unui numar mare de microorganisme Gram-pozitive cum ar fi: stafilococii, inclusiv Staphiloccoccus aureus si Staphilococcus epidermidis (chiar si asupra speciilor rezistente la meticilina), streptococii (Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus agalactiae), enterococii (E. faecalis), Lysteria spp., Corynebacterium, Clostridium spp. Edicin este indicat in tratarea infectiilor ce pun in pericol viata pacientilor, in acest caz administrarea se face intravenos. Intrucat administrarea intramusculara este dureroasa si avand in vedere riscul necrozarii tesutului la locul aplicarii, injectarea intramusculara trebuie evitata. Absorbtia medicamentului administrat oral fiind slaba, acest tip de administrare este indicat numai in tratarea enterocolitei stafilococice si a colitei pseudomembranoase provocate de Clostridium difficile. Cazurile de aparitie a rezistentei la antibiotic a stafilococilor in timpul tratamentului sunt extrem de rare. Nu s-a semnalat rezistenta incrucisata la vancomicina administrata concomitent cu alte antibiotic e. Valoarea CMI este, in cazul majoritatii bacteriilor sensibile, sub 5(g/ml, iar in cazul Staphilococcus aureus atige valori intre 10 - 20 (g/ml. In cazul administrarii intravenoase a unei doze de 1 g, nivelul concentratiei de Edicin din ser, atins la 2 ore de la injectare, este de 25 (g/ml. Timpul de injumatatire biologica este de circa 6 ore. In decursul primelor 24 ore de la administrare se elimina in urma filtrarii glomerulare prin rinichi, 75% din doza de Edicin. Intrucat deteriorarea functiei renale duce la retardarea eliminarii vancomicinei, dozele administrate pacientilor suferind de insuficienta renala vor fi reduse in mod corespunzator, pentru a se evita atingerea unor concentratii toxice in ser. In cazul insuficientei renale, doza va fi redusa prin marirea intervalului dintre administrari, atat la nou-nascutii prematur, cat si la pacientii mai in varsta. In asemenea situatii se recomanda supravegherea regulata a concentratiei de vancomicina in sange, pentru a preveni riscul acumularii acesteia.

Indicatii
Edicin este indicat atat in tratarea infectiilor grave, provocate de microorganisme Gram-pozitive rezistente la alte antibiotice, cat si a pacientilor alergici la peniciline si la cefalosporine: endocardita; septicemie; osteomielita; infectii ale SNC; infectii ale cailor respiratorii inferioare; infectii ale pielii si tesuturilor moi.

Administrare orala: Enterocolita stafilococica; colita pseudomembranoasa.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la vancomicina.

Masuri de precautie
Edicin va fi injectat lent. Injectarea rapida poate provoca hipotensiune, uneori chiar stop cardiac. Edicin va fi administrat sub forma de solutie diluata, intr-un interval de minimum 60 min. - vezi rubrica Dozare. Intrucat exista riscul producerii oto-, respectiv nefrotoxicitatii, vancomicina va fi administrata cu precautie pacientilor suferind de deteriorari ale functiei vestibulare, respectiv renale. In cazul pacientilor ce prezinta deteriorari ale functiei renale si al celor in varsta de peste 60 ani, se impune controlul functiei vestibulare si al concentratiei de vancomicina din sange. Riscul producerii frecvente de tromboflebite grave poate fi redus prin diluarea corespunzatoare, intr-o solutie de glucoza sau de ser fiziologic, a vancomicinei si prin schimbarea locului injectarii.

Interactiuni
Administrarea concomitenta a chemoterapeuticelor neurotoxice si/sau nefrotoxice, in special a antibioticelor aminoglicozidice, a polimixinei B, a blocantelor neuromusculare si a cisplatinei trebuie facuta sub stricta supraveghere medicala. Administrarea concomitenta a anestezicelor poate spori riscul producerii hipotensiunii, eritemului, urticariei si pruritului; de asemenea, poate declansa o reactie anafilactica. Solutia prezinta un pH scazut, ceea ce este de natura sa duca la instabilitatea fizica sau chimica, atunci cand este amestecata cu alte substante.

Dozare si mod de administrare
Adulti: doza normala administrata intravenos adultilor este de 500 mg la fiecare 6 ore, respectiv de 1 g la 12 ore. Aplicarea se face lent (maximum 10 mg/min) intr-un interrval de minimum 60 min.

Copii: in cazul nou-nascutilor in varsta de pana la 7 zile doza initiala va fi de 15 mg/kgcorp la fiecare 12 ore. Sugarilor in varsta de pana la o luna li se va administra aceeasi doza, la interval de 8 ore. Celor ce au depasit varsta de o luna li se va administra o doza de 40 mg/kgcorp/zi, divizata in prize individuale la intervale de 6 ore. In cazul pacientilor suferind de deteriorari ale functiei renale doza si/sau intevalul dintre administrari vor trebui adaptate gradului de deteriorare respectiv. Se va incepe cu o doza de 15 mg/kgcorp, urmand ca ulterior, in functie de clearance-ul creatininei din sange sa se mareasca intervalul de timp dintre administrari.

Tabel prezentand dozele de vancomicina administrate pacientilor ce prezinta disfunctii renale:
Clearance creatinina (ml/min) Doza de vancomicina (mg/24 ore) 100 1.545 90 1.390 80 1.235 70 1.080 60 925 50 770 40 620 30 465 20 310 10 155